Roxana Petre – Extinderea domeniului de aplicare a ordinelor de protecție dincolo de sfera violenței domestice prin adoptarea Legii nr. 26/2024 privind ordinul de protectie
Ordinul de protecție a depășit sfera violenței domestice și a devenit accesibil oricărei persoane, indiferent de mediul în care actul de agresiune se manifestă și de calitatea pe care agresorul o are în raport cu victima
Prin Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice („Legea pentru prevenirea și combaterea violenței domestice”), legiuitorul a urmărit ocrotirea și sprijinirea familiei în combaterea actelor de violență domestică și a reglementat mecanismul emiterii ordinelor de protecție, pentru a asigura victimei o protecție eficientă, distinctă de cea oferită de legea penală.
În sensul legii mai sus-menționate, violența domestică înseamnă orice inacțiune sau acțiune intenționată de violență fizică, sexuală, psihologică, economică, socială, spirituală sau cibernetică, care se produce în mediul familial sau domestic ori între soți sau foști soți, precum și între actuali și foști parteneri, indiferent dacă agresorul locuiește sau a locuit împreună cu victima.
Astfel, sub incidența Legii pentru prevenirea și combaterea violenței domestice intră doar victimele violenței domestice și nu orice victimă a unor acte de violență. Cu alte cuvinte, mecanismul privind emiterea ordinelor de protecție prevăzut de legea menționată vizează doar victimele unor acte de violență săvârșite într-un cadru familial, nu și în afara acestuia.
Într-o societate însă, conduitele violente nu se restrâng la perimetrul domestic, ci se pot manifesta în toate tipurile de relații sociale pe care individul le dezvoltă, nevoia de siguranță și protecție față de actele de violență ce pun în pericol viața, integritatea fizică și psihică și libertatea persoanei fiind, astfel, una generală.
Din acest motiv, legiuitorul a adoptat Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecție („Legea 26/2024”) prin care a introdus posibilitatea victimelor supuse unor acte de violență săvârșite în mediul extra familial de a solicita emiterea unui ordin de protecție.
Prin intrarea în vigoare a acestui act normativ, din data de 31.08.2024, instrumentele de prevenire și de combatere a actelor de violență a căror utilitate și eficiență a fost dovedită în societate, respectiv ordinele de protecție, devin astfel accesibile oricărei persoane a cărei libertate, integritate fizică ori psihică, dar mai ales a cărei viață sunt puse în pericol, indiferent de mediul în care actul de agresiune se manifestă și de calitatea pe care agresorul o are în raport cu victima. Ordinul de protecție depășește astfel perimetrul familiei, iar protecția oferită devine generală.
Astfel, ceea ce s-a dorit prin adoptarea reglementării privind ordinul de protecție a fost crearea unui instrument juridic eficient și pentru protecția victimelor supuse unor acte de violență care exced sfera domestică. Anterior acestei reglementări, pentru victimele actelor de violență săvârșite într-un cadru extra familial exista doar protecția oferită de legea penală. Astfel, acestea din urmă aveau doar posibilitatea de a formula plângere penală împotriva agresorului, fără ca, pe calea acestui demers, să se poată lua însă măsuri similare celor conferite de ordinul de protecție.
În oglindă cu Legea privind prevenirea și combaterea violenței domestice, Legea 26/2024 reglementează atât ordinul de protecție, care se emite de către instanța de judecată , cât și ordinul de protecție provizoriu, care se emite de polițiști și se confirmă de procuror. În oricare ipoteză, ordinul de protecție se emite dacă din evaluarea situației de fapt rezultă că există risc iminent cu privire la săvârșirea unui act de violență îndreptat împotriva victimei, care îi pune în pericol viața, integritatea fizică, psihică ori libertatea.
Printre măsurile pe care le poate cuprinde ordinul de protecție se numără evacuarea temporară a agresorului din locuința comună, obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate, obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere, precum și interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima.
Ca și în cazul violenței domestice, instanța de judecată poate dispune și alte măsuri, cum ar fi, de pildă, consilierea psihologică, psihoterapie și poate recomanda internarea voluntară sau, după caz, poate dispune internarea nevoluntară, în condițiile legii. Durata măsurilor dispuse este stabilită de instanța de judecată, fără a putea depăși 12 luni de la data emiterii ordinului. Judecata se face de urgență și cu precădere, fiind obligatorie asistența din partea unui avocat fiind obligatorie atât pentru victimă, cât și pentru agresor În caz de urgență deosebită, instanța poate emite ordinul de protecție și fără citarea părților, iar hotărârea prin care se soluționează cererea de emitere a ordinului de protecție este supusă numai apelului.
Temeiul legal al emiterii unui ordin de protecție va fi diferit, în funcție de calitatea de membru de familie a agresorului în raport cu victima. Astfel, Legea 26/2024 va constitui temeiul legal al emiterii unui ordin de protecție doar în cazul în care actele de violențele sunt săvârșite de o persoană care nu are calitatea de membru de familie față de victimă, în sensul definitiv expres de acest act normativ. În schimb, când actele de violență sunt săvârșite într-o sferă domestică, temeiul legal al emiterii unui ordin de protecție va fi în continuare Legea privind prevenirea și combaterea violenței domestice.
No Comments