Gabriela Dinu – Provocări ale Legii nr. 367/2022 a dialogului social în procesul de informare, consultare și negociere colectivă
Legea nr. 367/2022 privind dialogul social (“Legea nr. 367/2022”) a modificat regulile privind reprezentarea angajaților, influențând procesele de informare, consultare și negociere colectivă. Una dintre principalele provocări vizează clarificarea situațiilor în care angajatorul trebuie să colaboreze fie cu sindicatele, fie cu reprezentanții aleși ai angajaților, fie cu ambele structuri concomitent. În cele ce urmează, ne vom concentra asupra modului în care Legea nr. 367/2022 reglementează reprezentarea angajaților la nivel de unitate.
1. Structura reprezentării angajaților conform Legii nr. 367/2022
Potrivit art. 102 alin. (1) lit. B) din Legea nr. 367/2022, la negocierile colective salariații sunt reprezentați la nivel de unitate astfel: (i) de sindicatele reprezentative din unitate; (ii) în lipsa sindicatelor reprezentative, de federațiile sindicale reprezentative din sector, la solicitarea sindicatelor nereprezentative din unitate afiliate acestora; (iii) în lipsa federațiilor reprezentative, de federațiile nereprezentative membre ale confederațiilor sindicale reprezentative la nivel national, la solicitarea sindicatelor nereprezentative din unitate afiliate acestora; (iv) în lipsa structurilor sindicale de mai sus, de sindicatele nereprezentative din unitate; (v) dacă nu există sindicate, de reprezentanții angajaților aleși conform legii.
În ceea ce privește reprezentanții aleși ai angajaților, art. 57 din Legea nr. 367/2022 prevede că angajații își pot alege reprezentanți doar în lipsa unui sindicat existent la nivelul unității (indiferent daca este sau nu reprezentativ) [1].
Aceeași ierarhie de reprezentare se aplică și în contextul informării și consultării angajaților. Conform art. 31 din Legea nr. 367/2022, angajatorul are obligatia de a informa și consulta angajații reprezentati conform art. 102 alin. (1) lit. B) din Legea nr. 367/2022 cu privire la: (i) evoluția și situația economică a unității și (ii) decizii cu impact major asupra organizării muncii și relațiilor de muncă (cum ar fi, transferuri, achiziții, fuziuni, concedieri colective etc). Totuși, art. 32 din același act normativ pare că permite existența simultană a structurilor de reprezentare a angajaților în cadrul procesului de informare și consultare, precum și în negocierile colective (“Pe parcursul exercitării dreptului la informare şi consultare, precum şi în cadrul negocierilor colective, organizaţiile sindicale şi/sau reprezentanţii angajaţilor, după caz, pot fi asistaţi de terţe persoane desemnate de aceştia”).
2. Coexistența sindicatelor și reprezentanților salariaților – un scenariu posibil?
O aplicabilitate practică a art. 32 citat mai sus, respectiv coexistența sindicatelor cu reprezentanții aleși ai angajaților ar fi posibilă, de exemplu, în cazul fuziunii a două societăți, care ar atrage aplicabilitatea Legii nr. 67/2006 privind protecţia drepturilor salariaţilor în cazul transferului întreprinderii, al unităţii sau al unor părţi ale acestora (“Legea nr. 67/2006”). Astfel, dacă după fuziune entitatea absorbită își păstrează autonomia, reprezentanții aleși ai angajaților își vor menține statutul și atribuțiile, atâta timp cât condițiile de reprezentare sunt îndeplinite. În același timp, sindicatul din societatea absorbantă va continua să fie partener de dialog social pentru interesele angajaților acestei societăți.
3. Informarea și consultarea angajaților
În scenariul descris mai sus, societatea absorbantă va trebui să clarifice sfera de competență a fiecărei structuri de reprezentare a angajaților. Astfel, aceasta va informa si consulta reprezentanții aleși ai angajaților transferați pentru deciziile care îi afectează direct, iar sindicatul va fi implicat doar în legătură cu angajații inițiali ai societății absorbante. Pe de altă parte, dacă măsurile afectează toți angajații (de exemplu, politici comune de resurse umane sau concedieri colective), ambele structuri de reprezentare ar trebui să participe la procesul de informare și consultare.
4. Negocierea colectivă
Păstrarea autonomiei entității absorbite impune noului angajator să respecte contractul colectiv de muncă preluat prin transfer până la expirarea acestuia sau până la reziliere[2]. Renegocierea contractului colectiv transferat este permisă cel mai devreme la un an de la data transferului, însă numai anumite clauze pot fi renegociate, fără a se putea negocia un nou contract colectiv aplicabil exclusiv la nivelul entitatii transferate. Aplicarea concomitentă a două contracte colective la nivelul societății absorbante are temei doar în contextul Legii nr. 67/2006 și este limitată până la momentul expirării contractului preluat (sau al încetării acestuia prin acord între reprezentanții angajaților și noul angajator).
După expirarea contractului colectiv preluat prin efectul transferului, dacă se îndeplinesc condițiile pentru negocierea unui nou contract colectiv aplicabil tuturor angajaților societății absorbante, se poate crea o suprapunere în reprezentare, dacă există atât reprezentanți ai angajaților transferați, cât și un sindicat activ. În acest context, strict din perspectiva Legii nr. 367/2022, partenerul de dialog social al angajatorului este doar sindicatul. Pe de altă parte, atâta vreme cât reprezentanții aleși ai angajaților transferați încă au mandat valabil, ar fi ideal ca angajatorul să nu îi ignore ci să îi consulte sau chiar să faciliteze o colaborare între aceștia și sindicat cu scopul de a negocia un contract colectiv care să reflecte nevoile și interesele tuturor angajaților. Aceasta ar putea implica discuții preliminare între cele două structuri de reprezentare a angajaților pentru a ajunge la un consens privind termenele și condițiile negocierii, respectiv pentru a se încerca evitarea complicațiilor în procesul decizional sau a blocajelor în negocieri.
5. Concluzii
Legea nr. 367/2022 poate complica procesul de informare, consultare și negociere pentru angajatori, în special în cazurile care atrag aplicabilitatea Legii nr. 67/2006. Deși, ca regulă, conform Legii nr. 367/2022 reprezentanții aleși ai angajaților pot exista doar în absența sindicatelor, în anumite circumstanțe, cum ar fi păstrarea autonomiei unității după un transfer, ambele forme de reprezentare pot coexista. În asemenea context, angajatorii trebuie să analizeze atent structura reprezentativă din unitățile lor, să identifice organismele de reprezentare și să stabilească domeniile de competență ale fiecăruia pentru a adapta strategiile de dialog social și pentru a diminua riscurile legate de nerespectarea obligațiilor legale și potențialele conflicte.
[1] Această prevedere intră în contradicție cu art. 221 din Codul Muncii, care permite alegerea reprezentanților doar în lipsa unui sindicat reprezentativ, însă nu vom intra aici în aceste detalii.
[2]Utilizare nefericită a acestui concept în cazul contractelor colective de muncă.