Teodora Balaș – DISUASIV SAU DISPROPORȚIONAT? – REFLECȚII ASUPRA SANCȚIUNILOR ÎN SECTORUL ENERGIEI
Modificările de la finalul anului 2024 la Legea energiei electrice și gazelor naturale nr. 123/2012 au introdus sancțiuni fără precedent pentru încălcările Regulamentului european nr. 1227/2011 privind integritatea și transparența pieței angro de energie (REMIT), într-o abordare originală la nivel european.
Dacă modificările privind regimul sancționator în această materie erau anticipate, având în vedere necesitatea alinierii la regulamentul REMIT, actualizat în luna mai 2024 tocmai în sensul armonizării amenzilor, legiuitorul român a implementat o reglementare care pare că se îndepărtează de rațiunea inițială a cadrului comunitar.
Reglementarea națională prin care sunt majorate limitele amenzii pentru sancționarea faptelor prevăzute de REMIT instituie un regim drastic, stabilind amenzi minime de 15%, 2% și 1% din cifra de afaceri pentru persoanele juridice (respectiv 5.000.000 EUR, 1.000.000 EUR și 500.000 EUR pentru persoanele fizice), în condițiile în care regulamentul REMIT prevede aceste valori ca minim pentru pragul maxim al amenzii. Astfel, în cazul persoanelor juridice, prevederile naționale determină ca limitele amenzii să fie:
- între 15% și 20% din cifra de afaceri pentru faptele de manipulare de piață și tranzacționare pe baza informațiilor privilegiate;
- între 2% și 20% din cifra de afaceri pentru nerespectarea obligației de a publica informații privilegiate, respectiv pentru nerespectarea obligațiilor persoanelor care organizează sau efectuează tranzacții cu titlu profesional;
- între 1% și 20% din cifra de afaceri pentru nerespectarea obligațiilor de raportare instituite prin REMIT și înregistrarea participanților la piață.
Menționăm că REMIT lasă Statelor Membre prerogativa de a stabili propriul regim sancționator aplicabil încălcărilor regulamentului, fiind posibilă aplicarea de amenzi și pentru fapte produse din culpă. Amintim că cele mai multe încălcări ale REMIT, în special în forma manipulării de piață, nu au, în realitate, la bază o intenție ilicită, ci reprezintă acțiuni neplanificate sau erori umane care nici măcar nu produc consecințe negative efective. Prevederile naționale pot da naștere unor situații greu de explicat din punct de vedere al proporționalității. Astfel, chiar și o eroare umană unică, spre exemplu de inserare a unui ordin de tranzacționare greșit pe o piață organizată, cu o valoare prea mare sau prea mică față de normalul pieței (eventual prin omisiunea unui cifre din numărul introdus în platformă), ar putea fi teoretic considerată transmitere de informații false pe piață (chiar dacă aceasta nu ar avea consecințe efective, ci doar potențiale, și chiar dacă ar fi un caz singular și nerepetabil). O astfel de faptă ar putea fi sancționată automat cu minimum 15% din cifra de afaceri a operatorului economic.
Chiar și înainte de aceste modificări legislative, România se remarca prin aplicarea unor amenzi severe pentru faptele prevăzute de REMIT, acestea situându-se între 5% și 10% din cifra de afaceri pentru manipularea pieței și insider trading. Aceasta în contextul în care cadrul sancționator la nivel național nu reglementează mecanisme flexibile de individualizare a amenzilor, ceea ce creează riscul aplicării unor sancțiuni disproporționate față de gravitatea faptei.
Situația creată de această reglementare ridică semne de întrebare cu privire la proporționalitate și în cazul amenzii pentru persoanele fizice. Formularea actuală, care prevede o sancțiune fixă de 5 milioane de euro pentru persoanele fizice, lasă impresia că legiuitorul intenționează să sancționeze orice abatere cu această sumă, indiferent de gravitatea faptei sau de situația concretă a persoanei. Deși, în fapt, amenda nu poate depăși 20% din venitul anual al persoanei fizice aferent anului precedent sancționării, utilizarea unei valori fixe atât de ridicate transmite un semnal sever.
Cu privire la obligațiile de raportare prevăzute de REMIT, aducem în vedere că operatorii economici pot comite erori în transmiterea datelor, publicarea informațiilor sau în raportarea incidentelor, fără intenția de a încălca regulile REMIT, fiind necesare și în aceste cazuri mecanisme eficiente de individualizare a sancțiunilor. Decizia legiuitorului național de a stabili o amendă de cel puțin 1%, respectiv 2% din cifra de afaceri, care se poate ridica până la 20% din cifra de afaceri, pare surprinzătoare, având în vedere gravitatea mai mică a acestor fapte comparativ cu cele de manipulare de piață sau tranzacționarea pe baza informațiilor privilegiate, pentru care minimul maximului amenzii stabilit de REMIT este 15% din cifra de afaceri.
Considerăm că legiuitorul european a subliniat necesitatea unei diferențieri clare între sancțiunile aplicate pentru diferite categorii de fapte, stabilind un minim al maximului amenzii mult mai mic pentru unele fapte (1%, respectiv 2% din cifra de afaceri) decât minimul maximului pentru manipularea de piață și tranzacționarea pe baza informațiilor privilegiate (15% din cifra de afaceri).
În plus, este esențială existența unei marje de apreciere în stabilirea amenzilor, care să permită evaluarea gravității reale a faptelor. În cazul unor greșeli minore, izolate și lipsite de consecințe semnificative asupra pieței, sancțiunile ar putea fi considerabil reduse, iar limitele minime ale amenzii ar putea fi mai flexibile. De asemenea, opinăm că ar fi utilă introducerea unei posibilități de calibrare, prin reducerea amenzii pe baza circumstanțelor cauzei, astfel cum se întâmplă, spre exemplu, în dreptul autohton al concurenței. În acest domeniu, contravențiile se sancționează cu amendă ce nu poate depăși 10% din cifra de afaceri, existând posibilități efective de reducere a sancțiunii până la 0,2% din cifra de afaceri. De asemenea, în această ramură de drept este posibilă inclusiv aplicarea imunității la amenzi în cazul solicitării clemenței.
Consideram că un mecanism care să permită reducerea amenzii ar promova conformarea voluntară, încurajând colaborarea dintre operatorii din piață și autorități în asigurarea aplicării juste și eficiente a reglementărilor europene. Scopul principal al REMIT este de a preveni și remedia rapid situațiile în care mersul pieței ar putea fi influențat artificial de comportamentul participanților la piață, dar amenzile mari reprezintă doar o soluție post factum, care nu previne astfel de distorsiuni viitoare. Simpla introducere a unui sistem sancționator aspru nu reprezintă un factor de reducere a situațiilor vizate, având în vedere că multe dintre acestea se produc oricum din culpă.
Trebuie să ținem cont de faptul că impactul amenzilor majorate este dublat de o altă modificare adusă Legii 123/2012 în luna decembrie 2024. Prin derogare de la prevederile Ordonanței 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunilor în baza Legii energiei nu mai suspendă executarea sancțiunii și se impune operatorilor obligația de a plăti amenda în cel mult 30 de zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal. În plus, suspendarea executării poate fi dispusă de instanță doar la cerere, condiționată de plata unei cauțiuni de până la 20% din valoarea amenzii.
Această cerință este foarte oneroasă, mai ales în contextul pragului ridicat al amenzilor pentru faptele prevăzute de REMIT, calculate acum ca procent din cifra de afaceri totală, și nu doar din activitatea licențiată a operatorului sancționat, astfel cum prevedea Legea 123/2012 anterior modificării.
Pentru multe societăți, plata unei astfel de amenzi în avans poate crea blocaje financiare importante, afectând fluxul de resurse și chiar viabilitatea economică a acestora. În plus, această situație face ca demersurile de contestare ulterioară să fie în mare parte ineficiente, întrucât prejudiciul economic este deja produs la plata amenzii. Durata extinsă a analizelor realizate de instanțele naționale adâncește problema și, chiar și în cazurile în care, ulterior, se constată că sancțiunea a fost aplicată greșit, procedurile de returnare a sumelor plătite sunt de obicei greoaie, astfel recuperarea acestora putând dura perioade îndelungate. Între timp, societățile sancționate pot fi obligate să suporte pierderi economice semnificative, fiind necesar să găsească resurse financiare pentru a acoperi costurile generate de plata amenzii sau a cauțiunii.
Mai mult, mecanismul suspendării în instanță, condiționat de plata unei cauțiuni de până la 20% din valoarea amenzii, nu oferă garanția că instanța va dispune efectiv suspendarea executării, ceea ce îl face riscant pentru companiile sancționate.
Situația creată de această reglementare generează un climat de incertitudine, împovărând operatorii economici și creând un precedent periculos în aplicarea reglementărilor contravenționale. De asemenea, riscul financiar al sancțiunilor excesive poate descuraja investițiile în sectorul energiei, afectând negativ competitivitatea, inovarea și atractivitatea implicării în sector pentru noi operatori economici.
În final, menționăm că România este unul dintre primele State Membre ale Uniunii Europene care și-au aliniat regimul sancționator la noile prevederi impuse de REMIT. Astfel, rămâne de văzut dacă celelalte state vor prelua abordarea autohtonă, prin adoptarea unor sancțiuni similare ca severitate sau dacă vor opta pentru mecanisme mai nuanțate.
În acest context, regulamentul REMIT trebuie să devină mult mai vizibil în sector, având în vedere că ANRE este autoritatea națională care a gestionat cel mai mare număr de cazuri de manipulare de piață în energie din întreaga Uniune Europeană. Prin urmare, companiile din energie trebuie să acorde o atenție sporită activităților de conformitate, adoptând măsuri proactive pentru identificarea și gestionarea riscurilor asociate nerespectării prevederilor REMIT, atât prin implementarea unor politici interne riguroase de compliance, cât și prin formarea personalului și monitorizarea constantă a activităților de tranzacționare.
No Comments