Adelina Iordache – Avertizorii de integritate: Între raportarea în interes public și divulgarea secretelor comerciale

Începând cu 17 decembrie 2023, Legea nr. 361 din 16 decembrie 2022 privind protecția avertizorilor în interes public („Legea”) va intra în vigoare pe scară largă, obligația de a identifica sau institui canale interne de raportare devenind aplicabilă și cu privire la persoanele juridice de drept privat care au între 50 și 249 de angajați și care nu intră sub incidența unor legi speciale care reglementează măsuri de raportare.

Potrivit Legii, orice persoană care a obținut într-un context profesional informații cu privire la încălcări ale legii (în sens general) poate efectua o raportare, respectiv poate comunica oral sau scris informații cu privire la aceasta, intern și / sau extern. Această persoană poate fi un angajat al societății sau o persoană care desfășoară activitate independentă pentru acesta, acționarii sau managementul companiei, voluntarii și stagiarii (indiferent dacă sunt sau nu remunerați) sau angajații colaboratorilor societății, respectiv orice persoană care lucrează sub supravegherea şi conducerea persoanei fizice sau juridice cu care s-a încheiat contractul, a subcontractanților şi a furnizorilor acesteia.

Nu este necesar ca relația juridică dintre avertizor și companie să subziste la data raportării, fiind de asemenea posibil ca o atare relație să nu existe deloc, de exemplu în cazul candidatului pentru ocuparea unui post, care nu este angajat efectiv.

Ca regulă, raportarea se realizează nominal, cu identificarea completă a avertizorului. Cu toate acestea, este permisă și protejată de Lege și raportarea anonimă, care va fi examinată și soluționată atât timp cât cuprinde indicii cu privire la încălcări ale legii. În forma originală a Legii, era necesar ca indiciile incluse în raportare să fie temeinice, condiția de temeinicie fiind însă abrogată în prezent.

Aspectele raportate se referă la informaţii privind încălcări ale legii, adică informaţii, inclusiv suspiciuni rezonabile, cu privire la încălcări efective sau potenţiale ale legii, care s-au produs sau care sunt susceptibile să se producă în cadrul persoanelor juridice de drept privat, în care lucrează sau a lucrat avertizorul în interes public sau cu care acesta este sau a fost în contact prin intermediul activităţii sale, precum şi informaţiile cu privire la încercări de a ascunde astfel de încălcări.

Standardul de probă în ceea ce privește raportarea (din perspectiva viabilității informației comunicate) este redus, vizând doar o suspiciune rezonabilă cu privire la o încălcare a legii, fie efectivă, fie doar potențială, care s-a produs sau este doar susceptibilă de a se produce sau a cărei ascundere se încearcă.

Pentru a fi protejat de Lege, este necesar ca orice atare informații să fi fost obținute de către avertizor în context profesional, divulgarea informațiilor obținute în afara raporturilor profesionale putând fi protejată prin alte resorturi legislative.

Din perspectiva modalităților de raportare, Legea dispune faptul că aceasta se realizează în principal prin intermediul canalelor interne constituite la nivelul fiecărei companii. Totuși, rămâne la dispoziția avertizorului opțiunea de a se îndrepta către canalele externe de raportare, respectiv autorităților de reglementare care supraveghează compania în cauză sau, în lipsă, Agenţia Naţională de Integritate ori altă autoritate publică competentă.

Avertizorul poate alege raportarea externă în mod direct și necondiționat, în special atunci când anticipează existența riscului de represalii sau imposibilitatea remedierii încălcării în mod eficace în cazul raportării prin canale interne. Dacă nu există canale interne de raportare, avertizorul recurge direct la raportarea externă.

Mai mult, în măsura în care avertizorul în interes public a raportat atât intern, cât și extern sau apreciază (în mod subiectiv) că, de exemplu, în cazul raportării externe există o probabilitate redusă ca încălcarea să fie remediată în mod eficace având în vedere circumstanțele specifice ale raportării, acesta poate proceda la divulgarea publică a informațiilor, beneficiind în continuare de protecția conferită de Lege. Sesizarea privind încălcarea legii prin divulgare publică se poate adresa presei, organizaţiilor profesionale, sindicale sau patronale, organizaţiilor neguvernamentale, comisiilor parlamentare sau prin punerea la dispoziţie în orice mod în spaţiul public a informaţiilor referitoare la încălcări ale legii.

În acest context, având în vedere, pe de-o parte sfera largă a persoanelor care se pot califica ca avertizori, iar pe de altă parte caracterul limitat al condițiilor care să garanteze viabilitatea pretinselor încălcări ale legii de către companii, raportarea de informații cu privire la pretinse încălcări ale legii poate simula sau include o divulgare de secrete comerciale ale companiei vizate, în sensul Ordonanței de urgență nr. 25 din 18 aprilie 2019 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate care constituie secrete comerciale împotriva dobândirii, utilizării şi divulgării ilegale.

Chiar dacă include secrete comerciale, divulgarea, chiar și publică, a informațiilor privind încălcări ale legii este protejată, iar avertizorul nu va răspunde, cu condiţia să fi efectuat o raportare sau divulgare publică în condiţiile descrise mai sus şi să fi avut motive întemeiate să creadă că raportarea sau divulgarea a fost necesară pentru dezvăluirea unei încălcări a legii.

Cu toate acestea, raportarea de informaţii privind pretinse încălcări ale legii, cunoscând că acestea sunt nereale, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.500 lei la 30.000 RON, dacă fapta nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât să fie considerată, potrivit legii, infracţiune. De asemenea, persoana în cauză va rămâne răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat companiei, în conformitate cu prevederile speciale aplicabile sau, în lipsă, cu Ordonanța de urgență nr. 25 din 18 aprilie 2019.