Adelina Iordache – CONTRACTUL DE MANAGEMENT, UN INSTRUMENT ÎN TENDINȚE PENTRU COMPANIILE MODERNE

În ultima perioadă, contractele de management sunt instrumente tot mai des folosite de către companii în relația cu administratorii acestora, având în vedere suita de avantaje pe care le prezintă atât pentru firme, cât și pentru directori.

Ce sunt contractele de management?

Contractele de management sunt, din perspectivă juridică, contracte de mandat (remunerat sau cu titlu gratuit) care se încheie între companii și managerii acestora, pentru a stabili drepturile și obligațiile fiecăreia dintre părți. Cu toate acestea, contractul de management se poate încheia numai cu persoanele care dețin statut de administrator sau director în sens societar, adică poziția care conferă atribuții de gestiune și reprezentare a companiei în relația cu terțe persoane. Deși în practică există numeroase posturi de management ocupate de directori tehnici, relevante sunt numai acele poziții către care au fost delegate atribuții de conducere și reprezentare în temeiul Legii 31/1990 privind societățile, care se înregistrează la Registrul Comerțului. La firmele care au mai mulți administratori, nu contează dacă aceștia au puteri depline sau limitate ori dacă lucrează individual sau împreună, se pot încheia contracte de management cu fiecare dintre aceștia.

Ce cuprinde un contract de management?

Contractul de management include toate categoriile importante de drepturi si obligații decurgând din raportul de administrare, atât pentru companie, cât și pentru administrator, precum: sarcinile și îndatoririle administratorului față de companie, standardul de diligență aplicabil în îndeplinirea acestora, delegarea atribuțiilor, loialitatea față de companie, conduita profesională și evitarea conflictului de interese, raportarea către acționari, locul și timpul desfășurării activității, remunerația și beneficiile acordate administratorului, cazurile și modalitățile de încetare a mandatului sau aspecte incidente după încetare, precum suportul în tranziție, confidențialitatea sau obligația de neconcurență.

Contract de management sau contract de muncă?

Societățile pe acțiuni sunt obligate prin lege să încheie contracte de management cu directorii și administratorii acestora. Obligația există chiar și în cazul în care persoana ar fi fost desemnată dintre angajații companiei, contractul de muncă fiind suspendat de drept pe perioada mandatului și urmând a fi reluat după încetare.

În materia societăților cu răspundere limitată nu există o regulă similară, acestea fiind libere să aleagă instrumentul juridic la care să recurgă. Totuși, practica recentă este tot mai înclinată spre a alege contractul de management în defavoarea contractului de muncă, pentru următoarele motive principale:

• Flexibilitate la încetare – poziția de administrator este bazată în principal pe încrederea acordată de acționari/asociați administratorului, așadar este obligatoriu ca acționarii/asociații să poată revoca mandatul imediat ce încrederea le-a fost afectată, indiferent dacă în mod justificat sau nu. Desigur, în caz de revocare fără justă cauză, administratorul ar putea fi îndreptățit la despăgubiri, însă nu și la repunerea în funcție.

În cazul în care compania a încheiat un contract de muncă cu administratorul, deși revocarea mandatului societar (radierea din Registrul Comerțului) este posibilă imediat, aceasta nu atrage și încetarea sau modificarea contractului de muncă, care va rămâne în vigoare și va produce efecte în continuare, fără a fi afectat în niciun fel de încetarea funcției de administrator. Practic, în măsura în care societatea urmărește încetarea tuturor raporturilor cu fostul administrator, aceasta va fi constrânsă să respecte toate regulile restrictive din dreptul muncii, adică fie să obțină consimțământul persoanei vizate, fie să parcurgă procedura de concediere, cu multe formalități, greoaie și de lungă durată.

Pe partea cealaltă, contractul de management poate fi încetat oricând de către companie, care este ținută să respecte numai procedura prevăzută (de comun acord, prin negociere) în contract, cel mai adesea printr-o simplă notificare, fără a fi necesară nici măcar o perioadă de preaviz când încetarea se bazează pe culpa administratorului.

• Beneficii și îndatoriri bine definite – Prin contractul de management, părțile au posibilitatea de a reglementa foarte amănunțit toate beneficiile și îndatoririle reciproce, stabilind diverse scenarii sau condiții în care anumite categorii de drepturi să devină aplicabile. Amintim în special indicatorii individuali de performanță (KPIs) atribuiți administratorului, care pot fi detaliați extensiv atât ca procedură de stabilire sau aducere la îndeplinire, cât și ca determinare, calcul și plată a beneficiilor aferente. Alte exemple relevante pot fi obligația de suport a administratorului după încetarea mandatului, pentru a facilita tranziția către succesorul său, sau obligația de a contribui la reputația firmei prin adoptarea unei conduite adecvate atât în exercitarea mandatului, cât și în afara activității profesionale.

• Regim fiscal similar – Pentru a permite companiilor să aleagă liber între cele două instrumente legale, tratamentul fiscal al contractelor de management este similar celui aplicabil contractelor de muncă, remuneraţia și orice alte sume de aceeași natură acordate administratorilor în temeiul contractului de management fiind asimilate salariului, din punctul de vedere al obligaţiilor decurgând din legislaţia privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, inclusiv dreptul de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale, legislaţia privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, precum şi din legislaţia privind asigurările de sănătate.

Ce reținem?

În concluzie, având în vedere beneficiile pe care le prezintă atât pentru companii, cât și pentru administratori, contractele de management sunt preferate tot mai des de către societățile române de toate dimensiunile, în defavoarea contractelor clasice de muncă, fiind o opțiune viabilă și pentru societățile cu răspundere limitată, iar nu numai pentru societățile pe acțiuni.