Alexandra Stoicescu – CJUE în cauza C-575/23: Valențele consimțământului în exploatarea artei
Artiștii interpreți și executanți beneficiază de protecție legală în calitate de titulari ai drepturilor conexe dreptului de autor. Aceasta categorie de drepturi conferă o protecție similară celei recunoscute autorilor, permițând titularilor să autorizeze ori să interzică utilizarea propriilor interpretări ori execuții. Cu toate acestea, aceste drepturi sunt susceptibile de a cunoaște limitări. Atunci când activitatea artistică se desfășoară în contextul unui raport de muncă, exercitarea drepturilor menționate capătă un caracter complex, împunând concilierea intereselor angajatorului cu cele ale artiștilor.
În data de 6 martie 2025, Curtea de Justiție a Uniunii Europene („CJUE”) s-a pronunțat în cauza C-575/23 având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în contextul unui litigiu dintre statul belgian si muzicienii angajați cu statut de drept administrativ ai Orchestrei Naționale Belgiane („ONB”).
În fapt, între ONB și structurile sindicale ale muzicienilor din orchestră au avut loc negocieri cu privire la remunerația prestațiilor aferente drepturilor conexe. Negocierile au durat cinci ani și nu au avut un rezultat favorabil, motiv pentru care autoritățile belgiene au propus adoptarea unui act normativ care impunea artiștilor angajați să cedeze ONB toate drepturile de comunicare publică, de reproducere și de distribuire asupra prestațiilor realizate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în schimbul unor remunerații, pe toată durata drepturilor conexe. În ciuda dezacordului exprimat de către artiști chiar printr-un protocol formal, actul normativ[1] („Decretul regal”) a fost adoptat.
Cererea a vizat interpretarea Directivei (UE) 2019/790 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind dreptul de autor și drepturile conexe pe piața unică digitală și de modificare a Directivelor 96/9/CE și 2001/29/CE („Directiva 2019/790”) prin raportare la două aspecte ridicate de către instanța supremă din Belgia: (i) aplicabilitatea în timp a Directivei 2019/790față de un act normativ belgian adoptat înainte de expirarea datei de transpunere și (i) posibilitatea de cesionare pe cale normativă a drepturilor conexe ale muzicienilor angajați cu statut de drept administrativ pentru prestațiile realizate în virtutea raporturilor de serviciu.
Luând în considerare opinia Avocatului General[2], CJUE a reformulat intrebarile preliminare propuse pentru a include și analiza aplicabilității Directivei 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională („Directiva 2001/29”) și a Directivei 2006/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale („Directiva 2006/115”).
- Concluziile Curții asupra aplicabilității Directivei 2019/790, Directivei 2001/29 și a Directivei 2006/115
Directiva 2019/790 se aplică drepturilor cesionate aferente actelor artistice realizate ulterior datei de expirare a termenului de transpunere
Curtea a analizat în ce măsură Directiva 2019/790 este aplicabilă transferului de drepturi instituit pe cale normativă prin Decretul regal, act intrat in vigoare la data de 4 iunie 2021.
Conform art. 26 din Directiva 2019/790 privind aplicarea în timp, aceasta se aplică tuturor operelor și altor obiecte protejate de dreptul național în materia dreptului de autor la 7 iunie 2021 sau ulterior, fără a aduce atingere actelor încheiate sau drepturilor dobândite înainte de această dată.
Curtea a asimilat situația adoptării Decretului regal unei situații juridice pendinte (facta pendentia), evidențiind faptul că legea nouă este aplicabilă și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute sub imperiul legii vechi. În acest context, a stabilit că Directiva 2019/790 (i) se aplică prestațiilor artistice ale muzicienilor realizate după 7 iunie 2021 și (ii) nu se aplică prestațiilor executate între 4 iunie 2021 și 7 iunie 2021.
O interpretare contrară nu ar fi ținut cont de utilitatea și de scopul dispozițiilor Directivei 2019/790, care sunt edictate tocmai pentru a asigura protecția artiștilor care își cedează drepturile de proprietate intelectuală.
Noțiunea de „artist interpret sau executant” include și categoria muzicienilor angajați cu statut de drept administrativ în cadrul orchestrei
Curtea a stabilit că noțiunea de „artist interpret sau executant” este un concept autonom căruia ar trebui să îi se recunoască aceeași semnificație în contextul celor trei directive analizate, cu respectarea noțiunilor echivalente tratatelor internaționale din domeniu[3]. Analizând dispozițiile legale privitoare la această categorie, precum și scopul edictării acestora, Curtea a stabilit că angajații cu statut de drept administrativ nu ar putea fi excluși din sfera de aplicare a directivelor.
De asemenea, Curtea a subliniat faptul că, deși articolele 18-23[4] din Directiva 2019/790 privesc „contractele de exploatare”, această noțiune trebuie interpretată în sens larg, vizând „orice acordare de licențe de exploatare sau transfer al drepturilor exclusive”.
2. Concluziile Curții asupra cesiunii instituite pe cale normativă în favoarea angajatorului
Cesiunea pe cale normativă a drepturilor conexe este permisă doar cu consimțământul prealabil al artiștilor
Curtea a analizat în ce măsură cesiunea realizată prin Decretul regal este compatibilă cu dispozițiile Directivei 2001/29 și a Directivei 2006/115, stabilind faptul că drepturile exclusive conferite artiștilor interpreți sau executanți de către Directiva 2001/29 și Directiva 2006/115[5] au caracter preventiv și trebuie să li se recunoască un domeniu larg de aplicare.
Aceste dispoziții exclud posibilitatea cesiunii pe cale normativă a tuturor drepturilor conexe legate de executarea și exploatarea prestațiilor muzicienilor angajați în cadrul orchestrei, în lipsa consimțământului prealabil al acestora. O astfel de cesiune nu asigură nici cerința respectării principiului remunerării adecvate și proporționale prevăzute de art. 18 alin. (2) din Directiva 2019/790.
Cu privire modalitățile în care poate fi exprimat consimțământul, Curtea stabilește că revine statelor membre sarcina de a le defini în mod strict, fie în cadrul unor negocieri individuale ori colective, fie chiar printr-un act normativ, în cazul angajaților cu statut administrativ.
Curtea constată, totodată, că în speță nu a fost obținut acest consimțământ, fapt care reiese cu certitudine din documentul semnat de muzicieni înainte de adoptarea Decretului regal, prin care aceștia își exprimau în mod vădit dezacordul față de proiectul normativ. În aceste condiții, nu se pune problema existenței unui consimțământ implicit care să fi validat transferul drepturilor de la muzicieni către orchestră[6].
3. Considerații finale
Prezenta hotărâre oferă repere importante în ceea ce privește protecția drepturilor conexe ale artiștilor interpreți sau executanți angajați, indiferent de fundamentul juridic pe care este cladită relația de muncă.
Deși aceasta confirmă posibilitatea efectuării cesiunii drepturilor conexe drepturilor de autor pe cale normativă, înainte de adoptarea unei astfel de operațiuni este necesară asigurarea unor mijloace efective prin care cedenții să poată să își manifeste în prealabil consimțământul cu privire la transfer.
[1] Decretul regal din 1 iunie 2021 privind drepturile conexe ale personalului artistic al Orchestrei Naționale Belgiene (Moniteur belge din 4 iunie 2021, p. 56936)
[2] Concluziile avocatului general M. Szpunar prezentate la 24 octombrie 2024.
[3] Conform art. 2 lit. a) din Tratatul OMPI privind interpretările și execuțiile și fonogramele, artiști interpreți sau executanți sunt definiți drept „actorii, cântăreții, muzicienii, dansatorii și alte persoane care dau o reprezentație, cântă, recită, declamă, joacă, interpretează sau execută în orice alt fel opere literare sau artistice sau expresii ale folclorului”;
[4] Articolele privesc remunerația echitabilă în contractele de exploatare ale artiștilor interpreți sau executanți și reglementează drepturi precum: dreptul artiștilor la o remunerație adecvată și proporțională, dreptul de a primi în mod periodic informații la zi, relevante și complete privind exploatarea interpretărilor sau execuțiilor lor, dreptul de revocare al transferului în caz de neexploatare.
[5] Prevăzute de art. 2 lit. b) și art. 3 alin. (2) lit. a) din Directiva 2001/29 și de art. 3 alin. (1) lit. b), art. 7 alin. (1), art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (1) lit. a) din Directiva 2006/115.
[6] Astfel cum constată și Avocatul General, în alte cauze (C-301/15, punctul 35 și C-484/18, punctul 40) Curtea a admis posibilitatea exprimării consimțământului în mod implicit. Elementele de fapt ale speței de față exclud însă o astfel de interpretare.
No Comments