Patricia Avramescu – Contractele de distribuție exclusivă – de ce și când se pot utiliza și la ce sa fim atenți?
Ce înseamnă distribuția exclusivă?
|
Ø
sistem de distribuție prin care
furnizorul alocă un teritoriu sau un grup de clienți exclusiv lui însuși
ori unui număr maxim de cinci cumpărători/distribuitori;
Ø
furnizorul poate să combine alocarea unui
teritoriu exclusiv și a unui grup de clienți exclusiv, de exemplu,
prin desemnarea unui distribuitor exclusiv pentru un anumit grup de
clienți dintr-un anumit teritoriu;
Ø
atunci când vorbim despre un teritoriu
alocat exclusiv ne putem referi, de exemplu, la anumite
state (unul sau mai multe), regiuni, județe, orașe, sectoare etc.;
Ø
atunci când vorbim despre un grup de clienți
alocați exclusiv ne putem referi, de exemplu, la categorii
de clienți precum: clienți de tip IKA (international key accounts),
clienți de tip TT (traditional trade), clienți de tip HoReCa, autorități
publice, clienți care generează o cifră de afaceri peste un anumit prag
etc.
În funcție de criteriile utilizate, grupul de clienți
poate fi limitat la un singur client;
Ø
ATENȚIE: este posibil să nu avem un sistem de distribuție exclusivă atunci când
furnizorul alocă, cu titlu aleatoriu, distribuitorilor săi liste de
clienți individualizați nominal, fără a aloca o categorie întreagă (de
exemplu, nu ne aflăm în prezența unui sistem de distribuție exclusivă
dacă distribuitorul se obligă să revândă produsele contractuale exclusiv
către unul sau mai mulți clienți impuși de furnizor, dacă aceștia nu pot
constitui în sine un grup de clienți selectat după anumite criterii
obiective). Astfel de cazuri pot fi interpretate, conform
practicii autorităților de concurență, ca reprezentând o practică de
împărțire a clienților sancționabilă în baza regulilor de concurență.
|
Care este scopul unui sistem de distribuție
exclusivă? |
Ø
cu titlu de exemplu,
adoptarea unui sistem de distribuție exclusivă poate fi
justificată de nevoia producătorilor de a securiza investițiile
distribuitorilor exclusivi în teritoriile alocate;
Ø
astfel, pentru stimula distribuitorul
desemnat să realizeze investițiile financiare și nefinanciare necesare
pentru a-și dezvolta marca într-un teritoriu în care aceasta,
spre exemplu, nu este bine cunoscută sau pentru a spori
concentrarea activităților distribuitorilor asupra unui anumit produs
(de exemplu, prin activități speciale de marketing sau de
prezentare a produsul alocat exclusiv) – furnizorul „garantează”
distribuitorului exclusiv, prin instituirea acestui model de
distribuție, că va restricționa pe toți ceilalți distribuitori de la
vânzarea activă pe teritoriul exclusiv sau către grupul de clienți
exclusivi;
Ø
Pentru a se asigura că distribuitorul
exclusiv își derulează activitatea în mod activ în teritoriul alocat,
este permisă restrângerea de către furnizor a locului de stabilire al
distribuitorului exclusiv (de exemplu, furnizorul solicită
distribuitorului să aibă sediul în localitatea alocată acestuia din urmă
în mod exclusiv).
|
La ce să fim atenți într-un contract de
distribuție exclusivă? |
I.
Poate fi furnizorul concurent cu distribuitorul său?
o
Credem că este prima întrebare la care trebuie să
răspunde atunci când analizăm un contract de distribuție exclusivă – ca
regula, contractele de distribuție exclusivă între concurenți nu sunt
permise, ele putând echivala cu o practică de împărțire a piețelor între
concurenți, aspru sancționată în baza regulilor de concurență;
o
Spre exemplu:
®
dacă furnizorul ar comercializa în România (teritoriul
alocat exclusiv unui distribuitor al său) în mod direct (în nume
propriu) sau indirect (prin afiliați) produse contractuale sau produse
care pot fi incluse în aceeași piață relevantă cu produsele contractuale
=> furnizorul cu distribuitorul său
exclusiv ar putea să fie priviți ca fiind concurenți la nivelul
distribuției din România (i.e. la nivelul clienților finali activi în
România), caz în care contractul de distribuție exclusivă ar putea să
ridice îngrijorări de concurență ce trebuie analizate, de la caz la caz,
în funcție de prevederile contractuale incluse, de schimbul de
informații derulat între părți etc.;
®
dacă furnizorul își desfășoară activitatea în calitate
de producător, în timp ce cumpărătorul său este, atât un distribuitor
exclusiv pentru mărcile producătorului, cât și un producător pentru alte
mărci proprii de produse ce pot fi incluse în aceeași piață relevantă cu
produsele producătorului =>
furnizorul cu distribuitorul său
exclusiv ar putea să fie priviți ca fiind concurenți la nivelul
producției,
iar contractul de distribuție exclusivă să
fie considerat o practică de împărțire a piețelor/a clienților,
sancționabilă în baza regulilor de concurență
II.
Dacă părțile NU se află într-o relație de
concurență, este necesară verificarea cotelor de piață:
o
Contractul de distribuție exclusivă reprezintă, în sine,
o restricție de concurență, însă aceasta nu este sancționabilă dacă,
atât cota de piață a furnizorului/producătorului, cât și cea a
cumpărătorului nu depășește pragul de 30% pe piața
vânzării, respectiv a cumpărării bunurilor contractuale;
o
Dacă oricare dintre cotele de piață a părților depășește
pragul de 30%, contractul de distribuție exclusivă nu este, însă,
sancționat automat, fiind necesară o analiză asupra posibilelor efecte
anticoncurențiale, respectiv:
–
Poziționarea celorlalți concurenți pe piață
(i.e. dacă cotele de piață ale acestora sunt foarte mici prin raportare
la cota de piață a furnizorului, riscul de concurență este mai
pronunțat);
–
Combinarea distribuției exclusive cu aprovizionarea
exclusivă, care impune distribuitorilor exclusivi o obligație de
achiziționare a produselor care aparțin mărcii furnizorului direct de la
furnizor, sporește riscurile de concurență;
–
De exemplu: posibilele efecte anticoncurențiale vor fi
mai puțin acute în sectoarele în care vânzările online sunt
predominante, deoarece vânzările online pot facilita achiziții de la
distribuitori din afara teritoriului exclusiv sau a grupului de clienți
exclusiv;
III.
Restricții ale vânzărilor pasive
o
Vânzări „pasive” înseamnă vânzări efectuate ca răspuns la cereri nesolicitate din
partea clienților individuali, fără ca vânzarea să fi fost inițiată prin
vizarea activă a unui anumit client, a unui anumit grup de clienți sau a
unui anumit teritoriu (de exemplu, dacă un retailer din
România ar plasa comenzi către un distribuitor exclusiv căruia îi este
alocat exclusiv teritoriul Germaniei).
o
Vânzări „active” înseamnă toate formele de vânzare care vizează în mod activ clienții
prin (spre exemplu):
·
vizite,
·
scrisori,
·
e-mailuri,
·
apeluri telefonice, sau
·
prin publicitate și promovare direcționate, offline sau online, de
exemplu prin intermediul mass-mediei tipărite sau digitale, inclusiv al
mass-mediei online, al instrumentelor de comparare a prețurilor sau al
publicității pe motoarele de căutare care este direcționată către
clienți din anumite teritorii sau către grupuri de clienți;
·
oferirea pe un site a unor opțiuni lingvistice diferite de cele
utilizate în mod obișnuit pe teritoriul în care este stabilit
distribuitorul, cu excepția limbii engleze care se consideră că este
înțeleasă și utilizată la scară largă în întreaga Uniune;
·
în mod similar, oferirea unui site cu un nume de domeniu care
corespunde unui teritoriu, altul decât cel în care este stabilit
distribuitorul, constituie vânzări active.
ATENȚIE:
Noile reguli de concurență stabilesc ca participarea la licitații /
proceduri de achiziție publică reprezintă o formă de vânzare
pasivă.
o
Regula în cazul contractelor de distribuție exclusivă este că:
(i)
Vânzările active ale distribuitorului exclusiv în alte teritorii sau grupuri de clienți
decât cele alocate în mod expres de către furnizor acestui distribuitor
sunt interzise;
(ii)
Indiferent de teritoriile și/sau clienții alocați în mod exclusiv către
un distribuitor, vânzările pasive ale acestuia către alte
teritorii sau clienți (care nu îi sunt alocate în mod exclusiv acestui
distribuitor, ci sunt păstrate pentru furnizor sau alocate către alți
revânzători) trebuie întotdeauna să fie permise.
o
ATENȚIE: Nu este întotdeauna suficient ca în contract să se menționeze că
vânzările în afara teritoriilor / clienților alocați exclusiv sunt
interzise. Este necesar să se prevadă în mod expres faptul că
vânzările pasive sunt întotdeauna permise, în caz contrar contractul
putând fi interpretat ca o practică de împărțire a pieței, indiferent de
cotele de piață ale părților implicate.
o
ATENȚIE: Vânzările pasive pot fi interzise contractual de către furnizor dacă
se referă la vânzări către distribuitori neautorizați situați într-un
teritoriu în care furnizorul aplică un sistem de distribuție selectivă
pentru bunurile sau serviciile contractuale.
IV.
Restricții de preț
o
Este interzisă impunerea prețurilor de
revânzare (prețuri fixe sau minime) de către furnizor distribuitorilor,
indiferent de cotele de piață ale părților implicate;
o
Este interzisă impunerea de discount-uri
maxime pe care distribuitorii să le poată acord clienților acestuia;
o
Poate fi permisă impunerea unor prețuri
maxime sau recomandarea prețurilor de revânzare atâta vreme cât aceste
restricții nu sunt urmate de măsuri de monitorizare a respectării
acestora sau măsuri de constrângere (e.g. amenințarea cu rezilierea
contractului) sau de bonificație (e.g. acordarea de reduceri de preț
dacă distribuitorul respectă prețurile recomandate). Posibilele efecte
negative ale unor astfel de restricții se analizează și în funcție de
cotele de piață ale furnizorului și/sau ale distribuitorilor.
V.
Clauza de ne-concurență
o
Reprezintă obligația contractuală prin care
i se impune distribuitorului să nu producă, să nu cumpere, să nu vândă
sau să nu revândă bunuri care concurează cu bunurile sau serviciile
contractuale sau prin care i se impune distribuitorului să cumpere de la
furnizor ori de la altă întreprindere desemnată de furnizor peste 80 %
din achizițiile sale totale de bunuri (calculate, spre exemplu, pe baza
valorii achizițiilor sale realizate în anul calendaristic precedent);
o
Astfel de obligații pot fi exceptate de la
sancțiune dacă durata acestora NU depășește 5 ani, precum și dacă cotele
de piață ale părților contractuale nu depășesc, fiecare în parte, pragul
de 30% pe piața bunurilor contractuale.
|
No Comments