Patricia Avramescu – VBER: Noi reguli de concurență privind vânzările online

Noul Regulament al Comisiei Europene de exceptare pe categorii a acordurilor verticale din 10 mai 2022 („VBER”) împreună cu Orientările de aplicare a acestuia includ o serie de clarificări cu privire la restricțiile și/sau acțiunile permise în ceea ce privește activitatea de comercializare a bunurilor/serviciilor prin canalele online.

La ce să ne așteptăm atunci când lucrăm cu platformele de intermediere a vânzărilor online?

Noile reguli clarifică situația prețurilor de vânzare pe platformele de intermediere. Astfel cum era de așteptat, platformelor de intermediere online a vânzărilor le este interzis să impună/să fixeze prețul de vânzare pentru tranzacțiile pe care le intermediază – acesta fiind atributul individual al vânzătorilor listați pe platforme. Doar în anumite situații poate fi permisă recomandarea unor prețuri de vânzare și/sau fixarea unui preț maxim de vânzare, respectiv doar dacă, în urma unor analize economice riguroase, rezultă că nu există un risc de aliniere a prețurilor între vânzători activi pe platformă.

Cu toate acestea, platformele de intermediere online pot, conform noilor reglementări, să acorde diverse stimulente vânzătorilor listați pe platformă, astfel încât prețul de vânzare al acestora să fie unul competitiv (fie că vorbim de reduceri ale comisioanelor sau poate chiar discount-uri aplicate la prețul de tranzacționare al vânzărilor).

De asemenea, în baza noilor norme, ne putem aștepta ca platformele să impună vânzătorilor listați ca aceștia să nu vândă la prețuri mai avantajoase pe alte platforme de intermediere concurente. De asemenea, pot exista obligații care îi împiedică pe vânzătorii listați să ofere, pe canalele lor de vânzări directe, prețuri și condiții mai favorabile decât condițiile pe care le oferă pe platforma de intermediere online. Noile reglementări conțin însă și prevederi detaliate cu privire la situațiile în care astfel de obligații pot produce efecte anticoncurențiale, dar și situațiile în care aceste prevederi pot fi exceptate de la aplicarea sancțiunilor.

Este permis ca un furnizor/producător să restricționeze cumpărătorii săi să vândă online?

Ca regulă, acordurile B2B care restricționează utilizarea piețelor online pot beneficia de exceptare de la aplicarea de sancțiuni, dacă următoarele condiții sunt, în mod cumulativ, îndeplinite: (i) nu au ca scop limitarea vânzărilor de bunuri contractuale în anumite teritorii sau către anumiți clienți și (ii) atât cota de piață a furnizorului/producătorului, cât și cea a cumpărătorului să nu depășească pragurile de 30% pe piața vânzării, respectiv a cumpărării bunurilor contractuale.

În mod concret, conform noilor reglementări, sunt interzise practicile prin care furnizorul/producătorul bunurilor contractuale:

• Obligă cumpărătorul să restricționeze vizualizarea site-ului său web de către clienți situați într-un anumit teritoriu;
• Obligă cumpărătorul să redirecționeze clienții situați într-un anumit teritoriu către site-urile web ale altor vânzători online sau către site-ul producătorului;
• Obligă cumpărătorul că anuleze tranzacțiile clienților a căror date aferente cărților de credit indică o adresă din afara teritoriului alocat cumpărătorului respectiv;
• Obligă cumpărătorul să vândă numai într-un anumit spațiu fizic;
• Obligă cumpărătorul să ceară acordul furnizorului înainte de efectua tranzacții online;
• Interzice cumpărătorului să utilizeze mărcile sau denumirile comerciale ale furnizorului pe site-ul web sau în magazinul online;
• Interzice cumpărătorului să utilizeze canale de publicitate online, precum motoarele de căutare sau serviciile de comparare a prețurilor. Cu toate acestea, poate fi permisă o interdicție de a nu utiliza anumite canale de publicitate, cu condiția ca acestea să nu reprezinte cele mai populare/accesate canale de către consumatori.

Cu toate acestea, este permis furnizorilor să impună cumpărătorilor anumite cerințe referitoare la modul în care bunurile sau serviciile contractuale urmează să fie vândute online. Cu titlu de exemplu, în anumite condiții, pot fi permise:

• cerințe menite să asigure calitatea sau un anumit aspect al magazinului online al cumpărătorului;
• cerințe privind prezentarea bunurilor sau a serviciilor contractuale în magazinul online (cum ar fi numărul minim de articole afișate, modul în care sunt afișate mărcile furnizorului);
• cerința de a avea unul sau mai multe magazine tradiționale sau săli de expoziție, de exemplu, ca o condiție pentru a deveni membru al sistemului de distribuție furnizorului;
• cerința de a vinde offline o anumită cantitate absolută minimă de bunuri sau servicii contractuale (ca valoare sau ca volum, dar nu ca proporție din vânzările sale totale) pentru a asigura funcționarea eficientă a magazinului său tradițional;
• cerința de a cumpăra de la furnizor cu un alt preț produsele ce urmează a fi vândute online, însă doar cu condiția ca diferența de preț să poată fi justificată de investițiile sau de costurile aferente fiecărui canal de distribuție. Dacă însă această practică are ca scop doar limitarea vânzărilor online, aceasta nu poate poate fi exceptată de la sancțiuni;
• cerința de a nu utiliza denumirea comercială a furnizorului în numele de domeniu al magazinului online utilizat de cumpărător;              
• cerința ca publicitatea online să îndeplinească anumite standarde de calitate sau să includă un conținut sau informații specifice.