Violeta Geru – Înalta Curte rezolvă dilema instanțelor: calea efectivă de atac vs. termenul imperativ de contestare a proceselor-verbale

Plângerea contravențională și obligația de motivare

Contravenientul nemulțumit de emiterea unui proces-verbal de constatare a contravenției se poate adresa instanței de judecată pentru a solicita anularea actului de sancționare, pentru motive de nelegalitate sau netemeinicie, conform OG 2/2001[1], care reglementează cadrul general în materie contravențională. Instanța de judecată verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării, după caz.

Legea generală prevede anumite elemente obligatorii care trebuie să se regăsească în cuprinsul procesului-verbal[2], iar lipsa uneia dintre menţiunile privind numele şi prenumele agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, codul numeric personal pentru persoanele care au atribuit un asemenea cod, iar, în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii şi a sediului acesteia, a faptei săvârşite şi a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată şi din oficiu de către instanța de judecată.

Plângerea contravenționlă se introduce în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal. Introducerea plângerii contravenționale ulterior termenului de 15 zile va avea drept consecință respingerea plângerii ca fiind tardiv introdusă, instanța neanalizând motivele de nelegalitate sau netemeinicie astfel invocate.

Plângerea contravențională trebuie să respecte toate condițiile de formă ale unei cereri de chemare în judecată, fiind obligatoriu ca aceasta să cuprindă și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază.

Modificarea sau completarea plângerii contravenționale

Ca regulă, o cerere de chemare în judecată poate fi completată sau modificată până la primul termen de judecată. O dezbatere continuă în această privință este dată de situațiile în care legea prevede un termen imperativ de contestare (cum este și cazul unei plângeri contravenționale care trebuie formulată în 15 zile de la comunicarea procesului-verbal) – mai pot fi completate motivele de nelegalitate după expirarea acestui termen?

Care este practica instanțelor de judecată?

În practică s-au întâlnit situații în care contravenientul a depus plângerea contravențională indicând unele motive de nelegalitate ale procesului-verbal, iar ulterior a completat cererea introductivă cu noi motive de nelegalitate sau de netemeinicie, ceea ce a dus la conturarea unei practici neunitare:

• Pe de o parte, instanțele au apreciat că o plângere contravențională poate fi modificată/completată, atât sub aspectul obiectului cât și sub aspectul motivelor de nelegalitate/netemeinicie, până la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate (precum orice altă cerere de chemare în judecată, conform dispozițiilor Codului de procedură civilă).

• Pe de altă parte, instanțele au apreciat că plângerea contravențională nu ar putea fi completată sub aspectul motivelor de nelegalitate/netemeinicie după expirarea termenului de 15 zile de introducere a plângerii, iar faptul că unele motive de nulitate pot fi invocate din oficiu de către instanța de judecată nu este de natură să înlăture obligația de motivare care aparține contravenientului. Cu alte cuvinte, contravenientul este ținut să motive plângerea în termenul de 15 zile de depunere, în caz contrar fiind decăzut din dreptul de a invoca ulterior motive de nelegalitate/netemeinicie a procesului-verbal.

Un rol important în această dezbatere l-a jucat și decizia nr. 44 din 21 noimebrie 2016 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ÎCCJ, prin care s-a statuat că în interpretarea și aplicarea art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, plângerea contravențională trebuie și motivată în interiorul termenului de 15 zile prevăzut pentru formularea acesteia, fiind în același timp supusă procedurii de regularizare (etapa scrisă în care instanța verifică dacă cererea îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, inclusiv motivarea în fapt și în drept a cererii).

Interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cursul acestui an

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept sesizat cu o întrebare care să tindă la stabilirea unei soluții obligatorii a respins ca inadmisibilă solicitarea pe motiv că este deja conturată o practică neunitară la nivel național, astfel încât remediul nu poate fi dezlegarea unor chestiuni de drept, ci eventual o decizie pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii.

Întrucât în materie contravențională instanțele de judecată au dat soluții definitive diferite cu privire la termenul în care contravenientul poate indica motivele de nelegalitate sau netemeinicie în vederea soluționării de către instanțe a plângerii contravenționale, Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei decizii în recurs în interesul legii[3], după cum urmează:

”Se poate considera faptul că prevederea art. 31 alin (1) din OUG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, derogă de la prevederile art. 204 alin (1) din Codul de procedură civilă în sensul că, în ipoteza formulării unei plângeri contravenționale, petentul nu are posibilitatea de a-și modifica cererea de chemare în judecată, inclusiv prin formularea unor motive noi de nelegalitate/netemeinicie a procesului-verbal, ulterior expirării termenului de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal de contravenție?”

Astfel, în lumina noii sesizări promovate de colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj, Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii a dispus că în ipoteza formulării unei plângeri contravenţionale, dispoziţiile legale ale art. 31 din OG 2/2001 nu exclud de la aplicare prevederile art. 204 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în sensul în care o plângere contravențională ar putea fi motivată și ulterior expirării termenului de 15 zile de introducere a plângerii.

Pentru claritate, o astfel de abordare are în vedere toate situațiile, întrucât completarea unei plângeri cu motive noi ca urmare a obținerii unor documente/informații pe parcursul litigiului de la autoritatea emitentă nu ar trebui să fie afectată de termenul de contestare, în lumina accesului efectiv la o cale de atac, practică conturată inclusiv la nivelul CJUE.[4]

O astfel de soluție se va dovedi utilă în practică, întrucât procese-verbale cu termen de contestare de 15 zile sunt emise inclusiv în materii extrem de complexe, în care poate fi utilă inclusiv obținerea unor expertize extrajudiciare/opinii de specialiate, extrem de dificil de efectuat într-un termen atât de scurt (cum ar fi, de exemplu, cazul proceselor-verbale emise de autorități precum ANRE[5], ANSPDCP[6], ANPC[7]).

Cu toate acestea, pentru a determina în concret sfera de aplicare a acestei decizii, așteptăm motivarea hotărârii Înaltei Curți și publicarea acesteia în Monitorul Oficial.

---

[1] Ordonanta 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

[2] A se vedea art. 16 din OG 2/2001 – „Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; numele, prenumele, domiciliul şi codul numeric personal ale contravenientului, descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost săvârşită, precum şi arătarea împrejurărilor care pot servi la aprecierea gravităţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţionează contravenţia; indicarea societăţii de asigurări, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitării, în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului-verbal, a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ; termenul de exercitare a căii de atac şi instanţa la care se depune plângerea.”

[3] Pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii de către toate instanţele judecătoreşti, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu sau la cererea ministrului justiţiei, Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, colegiile de conducere ale curţilor de apel, precum şi Avocatul Poporului au îndatorirea să ceară Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să se pronunţe asupra problemelor de drept care au fost soluţionate diferit de instanţele judecătoreşti.

[4] Curtea de Justiție a Uniunii Europene

[5] Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei

[6] Autoritatea Națională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal

[7] Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor